
Viața in cărți. Putem citi ca să devenim (mai) fericiți? – Alina Tomi
Viața in cărți
Putem citi ca să devenim (mai) fericiți?
Citim din diferite motive. Citim pentru că „trebuie”, pentru a afla informații, din curiozitate, dar îmi place să cred că mulți dintre cei ce citesc o fac pentru starea de bine pe care lectura o oferă. Acum câteva luni am descoperit un articol despre biblioterapie „Books do furnish a mind: the art and science of bibliotherapy” – „Carțile chiar îți mobilează mintea: arta și știința biblioterapiei” (2016), scris de doi consultanți medicali, Jonathan Bate și Andrew Schuman, ambii profesori la Oxford, care m-a făcut să înțeleg, din nou, importanța lecturii pentru starea noastră mentală și sufletească.
Articolul, deși scurt, este extrem de cuprinzător și trece în revistă evoluția termenului de biblioterapie. Acest termen are mai bine de 100 de ani, fiind folosit pentru prima dată în 1916 de către eseistul american Samuel McChord Crothers. În eseul său, acesta ia un interviu unui prieten imaginar ce deține rolul de biblioterapeut în ”Institutul Afaceriștilor Obositi”, de unde, cu mare grijă, le prescrie pacienților cărți ce pot să îi facă să scape de depresie sau chiar șomaj. Acest biblioterapeut imaginar analizează valoarea terapeutică a cărților pentru fiecare caz în parte pentru a observa rezultatele pozitive.
Puterea miraculoasă a cărților datează însă de câteva milenii, chiar dacă pe atunci nu se numea „biblioterapie”. După spusele istoricului grec Siculus, deasupra intrării în sacra bibliotecă a faraonului Ramses al II-lea era scris „locul unde se vindecă sufletul”, iar renascentistul Michel de Montaigne afirma ca există trei modalități pentru a te vindeca de cea mai teribilă boală mentală – singurătatea: să ai un iubit, să ai prieteni, să citești cărți, dar dintre cele trei opțiuni, singura care poate dura toată viața este prezența cărților. Relația cu cărțile pe le cunoaștem și le adorăm creează o stare unică, benefică și repetabilă cu fiecare lectură. V-ați întrebat de ce uneori putem reveni asupra unor cărți de nenumărate ori, sau de ce o anumită poezie ne emoționează și ne transpune într-o lume unde totul pare mai ușor, mai bun?
În secolul XIX, filozoful John Stuart Mill pretindea în autobiografia sa că poeziile lui William Wordsworth l-au vindecat de depresie; în 2017, poeziile sale sunt din nou amintite în relație cu o pierdere grea și modul în care acestea te pot ajuta să treci peste durerea resimțită, pentru că Wordsworth el însuși a suferit aceste pierderi grele: doi dintre copiii lui au murit înainte de a împlini vârsta de opt ani. De fapt, poeziile sunt „pastilele” cel mai ușor de „administrat” datorită formei lor scurte și totuși, memorabile. E mult mai practic să recomanzi o poezie sau o antologie de poezie decât un roman lung ce necesită timp și concentrare, dar ce contează cel mai mult este impactul pe care opera literară, fie ea o poezie sau un roman victorian, îl are în viața noastră. Citiți ca să vă descoperiți!
Alina Tomi